DIN CUFARUL MAGIILOR

Ştiu că nimeni azi nu-ţi poate şterge
Pata de gri din sufletul  tău verde;
Nimeni nu simte ce poţi simţi doar tu când spui cu greu:
"Cât poate fi de simplu!"

Pierdutul calm de azi, îl cauţi într-un viu trecut,
În cutia ta magică a amintirilor de necrezut,
În cufărul culorilor,
Pus de o parte
Zilelor de alb şi negru, de doliu apăsător.

Încerc să te ajut.
Nu cer mai mult decât atât:

Ascunde-mă, te rog, în cutia ta cu forme din trecut,
Acolo, în sertarul tău,
Voi umple zilele cu dor,
le voi picta cu zâmbet calm şi visător,
Și-ți voi tatua sărutul meu pe frunte
El îţi va lua oricând oftatul gândului purtat cu greu.

De voi lăsa o umbră vie sufletului tău,
Să ştii că mă voi întoarce!

Rătăceşte-mă în cutia ta cu amintiri  păstrare,
Dar nu mă pierde, ci regăseşte-mă şi poartă-mă în gând departe;

Când prezentul nu are chef de tine,
Iar viitorul ţi-e înşelătoare,
Când răscoleşti trecutul cu pasul greu şi gând întrebător,
Atunci vei regăsi în tine, tot ce am apucat să-ţi las:

• Cartea mea de vise, 
  
• Cartea mea de vizită
  
• Şi un dulce bun-rămas!