Suflete din puzzle

de zambete si de priviri amare,
De oameni ale caror fete le-am pictat in timp si lent,
Puzzle incurcat de piese, 

Noduri stranse din  purele coincidente,
Nebunie de culori si vise indraznete.

Dar azi, din joaca lui puzzelul s-a spart.
Piese colorate vedeam cum se despart
si in jurul meu, oricunde grabite se imprastiau.
Iar eu neputincioasa stateam doar si le priveam
tac...nu ii spun nimic
nu-l certam, nici macar nu intrebam de ce 
Imi reveneau in minte stari si ganduri din trecut
Chipuri dragi, intamplari de necrezut
Parca ma uitam la film.

E vina mea…ca nu am stiut cum sa lipesc atat de bine totul
Incat nimic din el sa nu se piarda
Acum ce fac?
Simt ca multe imi lipsesc
…le-a luat chiar el, o stiu prea bine
dar oare cu ce drept ?
De maine voi avea in piept un puzzle plin de goluri.

Dar nu-I nimic
am sa scriu tot maine in ziar « ofer recompensa celor care
Imi readuc macar o parte din  piesele pe care le-am pierdut….
in timp… pe rand.
Nu  vreau pe toate odata »